Furtună

O furtună este o perturbare semnificativă a atmosferei terestre, caracterizată prin fenomene meteorologice perturbatoare care deviază substanțial de la condițiile obișnuite. Deși este adesea asociată cu vânturi puternice și precipitații, caracteristica definitorie a unei furtuni constă în intensitatea și potențialul său de efecte negative. Furtunile sunt manifestări ale proceselor dinamice ale atmosferei, determinate de dezechilibrele de temperatură, presiune și umiditate.

Când "vremea rea" devine furtună?

Distincția dintre "vreme rea" și "furtună" este în primul rând una de intensitate și impact potențial. Deși nu există un prag unic, unanim acceptat, un eveniment meteorologic ajunge, în general, la denumirea de furtună atunci când prezintă:

• Viteze semnificative ale vântului: Vânturi care ating viteze susținute sau praguri ale rafalelor care pot deteriora proprietățile, vegetația sau pot reprezenta un risc pentru viață. De exemplu, în multe contexte meteorologice, vânturile care depășesc o anumită valoare pe scara Beaufort (de exemplu, vijelie puternică sau mai mare) sunt considerate furtunoase.
• Precipitații abundente: Cantități de precipitații care conduc la inundații bruște, acumulări semnificative de zăpadă care perturbă circulația sau acumulări mari de grindină care pot afecta culturile și proprietățile.
• Pericole asociate: Prezența tunetului și a fulgerelor (indicând o furtună), a tornadelor, a viscolului sau a altor fenomene grave care cresc riscul dincolo de un simplu inconvenient.
• Întreruperea activităților normale: Atunci când vremea forțează închideri pe scară largă, recomandări de călătorie, pene de curent sau reprezintă o amenințare directă la adresa siguranței publice, este considerată, în general, o furtună.

În esență, "vremea rea" poate fi o burniță puternică, rafale de vânt sau ninsoare ușoară. O "furtună" aduce cu sine un sentiment de urgență, pericol și necesitatea unei acțiuni de protecție.

Tipuri de furtuni

Furtunile se manifestă sub diferite forme, fiecare având caracteristici unice și factori atmosferici de bază:

• Furtuni: Caracterizate prin prezența fulgerelor și a tunetelor, produse de norii cumulonimbus. Acestea aduc adesea ploi abundente, vânturi puternice și uneori grindină sau tornade. Acestea pot fi monocelulare, multicelulare sau supercelule foarte organizate.
• Ciclonii tropicali (uragane, taifunuri, cicloane): Sisteme de furtuni rotative care se formează deasupra apelor calde ale oceanelor, caracterizate printr-un centru de joasă presiune ("ochiul"), vânturi puternice în spirală și precipitații torențiale. Se numesc uragane în Atlantic și Pacificul de Nord-Est, taifunuri în Pacificul de Nord-Vest și cicloane în Pacificul de Sud și Oceanul Indian.
• Furtuni de iarnă/viscole: Dominate de căderi abundente de zăpadă, vânturi puternice care duc la zăpadă spulberată și în derivă și temperaturi adesea periculos de scăzute. Viscolul este o furtună de iarnă severă definită de criterii specifice privind viteza vântului și vizibilitatea.
• Nor'easter: Un tip de ciclon extratropical care se formează de-a lungul coastei de est a Americii de Nord, aducând adesea ploi sau ninsori abundente, vânturi puternice și inundații de coastă. Denumirea provine de la vânturile puternice din nord-est pe care le produc de obicei.
• Furtuni de praf / furtuni de nisip: Fenomene meteorologice frecvente în regiunile aride și semiaride, caracterizate prin vânturi puternice care ridică cantități mari de nisip și praf de la sol, reducând semnificativ vizibilitatea.
• Tornade: Coloane de aer care se rotesc violent și se extind de la o furtună la sol. Sunt printre cele mai intense și localizate furtuni atmosferice, capabile de distrugeri imense pe distanțe scurte.
• Furtuni de gheață / ploi înghețate: Se produc atunci când precipitațiile cad sub formă de ploaie, dar îngheață la contactul cu suprafețele la temperaturi de îngheț sau sub acestea, ducând la o acumulare periculoasă de gheață.

Ce se califică drept furtună cu nume?

Denumirea de furtuni se aplică în principal ciclonilor tropicali (uragane, taifunuri, cicloane) și, în unele regiuni, furtunilor de iarnă semnificative sau ciclonilor extratropicali care se așteaptă să aibă un impact larg și substanțial.

• Ciclon tropical: O depresiune tropicală se transformă în furtună tropicală atunci când vânturile sale susținute ating 39 mph (63 km/h). În acest moment, i se atribuie un nume dintr-o listă prestabilită. Această convenție de numire ajută la identificarea și urmărirea clară a acestor sisteme cu potențial devastator, facilitând comunicarea între meteorologi, serviciile de urgență și public. Odată ce vânturile susținute ating 74 mph (119 km/h), acesta devine uragan, taifun sau furtună ciclonică severă, păstrându-și numele dat.
• Furtuni de iarnă/cicloane extratropicale (regionale): În unele regiuni, cum ar fi Statele Unite, anumite entități (de exemplu, The Weather Channel) au început să numească furtunile de iarnă semnificative pentru a sensibiliza publicul. Cu toate acestea, nu este o practică universal adoptată de agențiile meteorologice oficiale din întreaga lume. În mod similar, în Europa, unele servicii meteorologice denumesc în colaborare furtunile de vânt semnificative care afectează mai multe țări. Criteriile de desemnare a acestor furtuni implică, de obicei, viteze ale vântului care ating forța de vijelie sau mai mari și așteptarea unor efecte semnificative.

Scopul principal al denumirii furtunilor este de a spori claritatea, de a ajuta la urmărire și de a îmbunătăți comunicarea publică cu privire la fenomenele meteorologice potențial periculoase.

Ce cauzează manifestarea furtunilor?

Furtunile sunt rezultatul instabilităților atmosferice și al interacțiunii dinamice a mai multor principii meteorologice fundamentale:

• Diferențe de temperatură și presiune: Pământul este încălzit în mod inegal, ceea ce conduce la gradienți de temperatură. Aerul mai cald este mai puțin dens și se ridică, creând zone de presiune mai scăzută, în timp ce aerul mai rece și mai dens se scufundă, creând zone de presiune mai ridicată. Aerul curge în mod natural din zonele cu presiune ridicată către zonele cu presiune scăzută, creând vântul. Cu cât diferența de presiune este mai mare, cu atât vântul este mai puternic.
• Conținutul de umezeală: Vaporii de apă din atmosferă transportă căldură latentă. Atunci când aerul umed se ridică și se răcește, vaporii de apă se condensează în apă lichidă (nori și precipitații), eliberând această căldură latentă, care alimentează în continuare mișcarea ascendentă a aerului și intensifică furtuna.
• Efectul Coriolis: Rotația Pământului deviază aerul (și apa) în mișcare spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în emisfera sudică. Acest efect este esențial în formarea sistemelor de furtuni rotative, cum ar fi ciclonii tropicali și extratropicali.
• Mecanisme de ridicare: Pentru ca furtunile să se dezvolte, aerul trebuie să fie ridicat la altitudini mai mari, unde se răcește și condensează. Mecanismele comune de ridicare includ:
  
  • Ridicarea convectivă: Încălzirea solară încălzește solul, care, la rândul său, încălzește aerul de deasupra acestuia, determinându-l să se ridice. Acesta este principalul motor al furtunilor.
  • Ridicare orografică: Aerul este forțat să urce atunci când întâlnește munți sau terenuri înalte.
  • Ridicare frontală: Aerul mai cald și mai puțin dens este ridicat peste aerul mai rece și mai dens de-a lungul fronturilor meteorologice (limite între masele de aer cu temperaturi și conținut de umiditate diferite). Acesta este un mecanism comun pentru furtunile de la latitudini medii.
  • Convergență: Aerul care curge orizontal din direcții diferite se întâlnește și este forțat să se ridice.
• Fluxuri de jet: Panglicile de aer cu curgere rapidă din atmosfera superioară, în special fluxurile de jet polare și subtropicale, joacă un rol semnificativ în ghidarea și intensificarea sistemelor de furtună de la latitudini medii prin crearea unor zone de divergență și convergență care pot spori mișcarea ascendentă.

Combinația și interacțiunea acestor factori creează condițiile specifice necesare pentru dezvoltarea, creșterea și disiparea diferitelor tipuri de furtuni.