Vânturile alizee

Ce este un vânt alizeu?

Alizeele sunt vânturi constante, predominante, care suflă în regiunile tropicale și subtropicale ale Pământului, în principal între aproximativ 30 de grade latitudine și ecuator, atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică. La suprafață, ele suflă predominant dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică. Acestea sunt o parte esențială a sistemului global de circulație atmosferică al Pământului.  

De ce se numește alizeu?

Denumirea de "vânturi alizee" datează din epoca velierelor. Navigatorii au descoperit că aceste vânturi suflau în mod fiabil într-o anumită direcție, ceea ce le făcea extrem de valoroase pentru stabilirea unor rute comerciale constante pe oceane, în special pentru călătoriile din Europa și Africa către Americi. 

Cuvântul "comerț" în acest context provine dintr-un sens mai vechi care se referă la o "cale" sau o "pistă", subliniind natura lor previzibilă și consecventă care a permis navelor să mențină cursul pentru călătorii lungi.  

Care este cauza vânturilor alizee?

Cauza principală a alizeelor este o combinație a două fenomene atmosferice majore:

1. Încălzirea inegală și celulele de circulație atmosferică (în special celula Hadley): Ecuatorul Pământului primește mai multă lumină solară directă și, prin urmare, mai multă căldură decât polii. Această încălzire intensă la ecuator face ca aerul să se încălzească, să devină mai puțin dens și să se ridice. Pe măsură ce se ridică, aerul cald se răcește și se împrăștie spre poli în atmosfera superioară. În jurul valorii de 30 de grade latitudine în ambele emisfere, aerul de la nivelul superior se răcește suficient pentru a deveni mai dens și a coborî înapoi spre suprafață. Se creează astfel o buclă de circulație numită celula Hadley, în care aerul se ridică la ecuator, se deplasează spre poli, se scufundă în zonele subtropicale și apoi revine la suprafață spre ecuator. Fluxul de suprafață care se întoarce spre ecuator este începutul alizeelor.  
2. Efectul Coriolis: În timp ce aerul curge din centurile subtropicale de înaltă presiune (unde aerul se scufundă) înapoi spre zona de joasă presiune de la ecuator (unde aerul se ridică), acesta este influențat de efectul Coriolis. Acest efect este un rezultat al rotației Pământului. El face ca obiectele în mișcare (inclusiv aerul) să fie deviate la dreapta în emisfera nordică și la stânga în emisfera sudică. Deoarece aerul se deplasează spre ecuator, această deviere face ca vânturile să sufle din direcția est - dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică.  

Factori de mediu asociați:

Alizeele nu sunt fenomene izolate; ele sunt profund interconectate cu alți factori de mediu și joacă un rol semnificativ în clima și ecosistemele globale:  

• Zona de convergență intertropicală (ITCZ) și depresiunea: Alizeele din emisferele nordică și sudică converg în apropierea ecuatorului într-o centură de joasă presiune cunoscută sub numele de zona de convergență intertropicală (ITCZ). Aceasta este o regiune cu aer ascendent, ploi abundente, furtuni și vânturi deseori calme sau slabe, imprevizibile, cunoscută istoric sub numele de "doldrums" de către marinari, deoarece navele puteau rămâne blocate acolo. ITCZ își schimbă poziția sezonier, deplasându-se la nord și la sud de ecuator în funcție de intensitatea soarelui.  
• Clima și precipitațiile: Aerul ascendent din ITCZ, alimentat de convergența alizeelor calde și umede, duce la formarea unor nori importanți și la precipitații abundente în regiunile ecuatoriale, contribuind la formarea pădurilor tropicale. În schimb, zonele în care aerul coboară (în jurul valorii de 30 de grade latitudine), care sunt regiunile sursă pentru alizee, sunt de obicei asociate cu presiune ridicată, condiții uscate și multe dintre marile deșerturi ale lumii.  
• Curenții oceanici: Împingerea constantă a alizeelor la suprafața oceanului determină apariția unor curenți oceanici importanți, precum curenții ecuatoriali nordici și sudici. Acești curenți sunt esențiali pentru transportul căldurii în jurul globului, influențând climatele regionale și având un impact asupra ecosistemelor marine. Interacțiunea dintre vânturile alizee și temperaturile oceanelor poate influența, de asemenea, fenomene climatice precum El Niño și La Niña.  
• Transportul prafului: Alizeele pot ridica praful din regiunile aride, cum ar fi deșertul Sahara, și îl pot transporta pe distanțe mari peste oceane. Acest praf poate afecta calitatea aerului în regiunile aflate sub vânt și este, de asemenea, o sursă semnificativă de nutrienți pentru ecosisteme, inclusiv pentru pădurea tropicală amazoniană și viața marină.  
• Ciclonii tropicali: Aerul cald și umed purtat de alizee constituie combustibilul pentru dezvoltarea cicloanelor tropicale(uragane, taifunuri). Vânturile alizee acționează, de asemenea, ca un mecanism de direcție, influențând traiectoria acestor furtuni.  

În esență, alizeele sunt o componentă fundamentală a sistemului climatic al Pământului, determinate de încălzirea diferențială a planetei și modelate de rotația acesteia. Natura lor constantă nu numai că a facilitat comerțul istoric și explorarea, dar continuă să influențeze tiparele meteorologice și procesele de mediu de la tropice și nu numai.